Gazela gratioasa

E iar dimineata in savana lor, savana galbena fara blocuri de beton si fara semafoare. Gazela gratioasa isi intinde timid copita-i ranceda spre un nou orizont mai putin arid, ghidata de nasul umed si de limba stravezie de atata foc. E un drum lung pana la ochiul albastru din mijlocul savanei, un ochi rau impanzit cu o sumedenie de oratanii cu dinti ascutiti, din ce in ce mai ascutiti din cauza asteptarii. Sunt multi ochii in jurul ochiului, orataniile asteapta, muscandu-si buzele pana la sange, sosirea adevaratului ospat naiv ce paseste timid prin pajistea de foc.
Turma s-a pus in miscare, stiind parca ce rau le face de fapt apa, stiind ca albastrul se poate transforma intr-un gri tulbure si plin de dinti furiosi. E un risc pe care trebuie sa si-l asume, se imbratiseaza din mers si isi zambesc pentru ultima oara, calcand apasat pe directia mortii ranjite.
Desisul savanei pare sa urmareasca turma, cu ochi galbeni ce fixeaza fiecare pas in lateral sau inapoi. E un tropait ca de armata din care supravietuiesc doar cei care stiu ritmul, care privesc doar inainte, indiferent de strigatele gatuite ce se aud in spate.
Se vede ochiul si parca plange cu lacrimi de crocodil, de leu, de hiena si de vulturi, parca ii invita sa guste din albastrul atat de mult ravnit si totusi ii respinge cu un miros de moarte. Turma ezita, insa tentatia e mult prea mare si se napusteste cu un zambet hilar catre asa-zisa pomana de la Dumnezeul gazelelor.
Un nor de praf prevesteste inevitabilul si ochiul e acum rosu, plin de carne sfartecata in bucati mici si mari, iar gazela noastra priveste cu ochi tristi ceva ce, cu putin timp in urma, era turma ei.
A ezitat mai mult decat trebuia si a pierdut ocazia sa moara de mana cu suratele ei, asa ca se aseaza pe o parte si priveste cum din toate partile se napustesc spre ea zeci de hiene oportuniste. O musca de picioare, o sfasie in o mie de feluri si râsul lor diabolic o linisteste. Isi simte propriul miros de moarte, inghite si ultima gura de sange si se deplaseaza in cele patru puncte cardinale ale savanei, in gura unor pradatori multumiti.
De un singur lucru ii pare rau, ca n-a apucat sa guste din atat de ravnitul ochi albastru, din sangele turmei.

Traducerea: O turma de gazele se indreapta catre un ochi de apa, pradatorii asteapta gazelele si le mananca aproape pe toate. Pe una dintre ele o prind hienele si o fac bucati. 🙂

Daca lumea scrie complicat, ne aliniem 😀

Advertisements

Hai, uimeste-ne.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: