Liniste…

Stam asezati pe o banca, unul langa altul. Imi trec mana peste umarul tau si incep sa desenez forme cu degetele. Intorc capul si ma uit la faţa ta in timp ce tu privesti in continuare drept inainte. Zâmbesc. Ma tii de mana si imi desenezi linii in palma si dupa un timp iti pui piciorul intre ale mele. E confortabil. Ne uitam unul la altul si iti ating faţa. Nu pot sa ma abtin sa nu-ti ating faţa de fiecare data cand sunt in preajma ta. Vreau sa o simt. Vreau sa-ti trasez sprancenele si linia feţei, incercand sa-mi creez o imagine in minte cu ajutorul degetelor.

Ma apropii de tine si imi ating nasul de obrazul tau, iar tu imi treci mana dreapta prin par. Iti lipesti capul de umarul meu si privesti in gol, in timp ce degetele iti mangaie in continuare braţul.

Realizez ca asta e prima oara cand am reusit sa stau atat langa cineva in liniste. Stiu ca si tu gandesti la fel.

Noi doi, unul langa altul, in liniste – ce frumos.

Nu pot sa nu ma gandesc la posibilitatea  numita “noi”. Cum ar fi fost viata daca nu exista doar Tu si Eu, ci “Noi”.

Zambesc.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: