Crini

Aprinde cu atentie lumanarelele. O aprinde pe ultima, apoi se uita in jur, asigurandu-se ca toata camera primeste acea lumina portocalie in mod egal. Se aseaza pe scaun si aranjeaza fata de masa, alba,  care aproape atinge pamantul. Asigurandu-se ca marginile sunt egale, aseaza tacamurile la o distanta egala unul de celalalt. Era o perfectionista, sau cel putin asa spunea ea.

Deodata isi ridica privirea agera.

Lumanari – Da.

Flori – Da. (El uraste crinii, asa ca a trebuit sa-i duca in bucatarie, punand un buchet de flori de camp in locul lor).

Mancare – Da. Da. Paste si legume la cuptor. Perfect.

Vin – Da.

Rochie sexy – Da.

Machiaj – Perfect.

Se aseaza pe marginea canapelei si trage adanc aer in piept, inhaland aroma lumanarelelor. Ceasul arata 8 fara 5, mai erau exact 4 min pana ajunge el. Zambeste. Zambeste intrebandu-se de ce ajunge fix cu un minut mai devreme de fiecare data. De cand sunt impreuna, nu a aflat raspunsul la aceasta intrebare, ca multe alte lucruri pe care probabil nu le stie.

Se intreaba de ce oare, dupa atata timp nu au incercat sa se cunoasca mai bine. In afara de mancarea preferata, faptul ca uraste crinii si e obsedat de culoarea neagra, nu stie nimic despre gusturile lui.

Sau despre viata lui in afara serilor petrecute impreuna.

Ridica din umeri. Ii place situatia asta. Fara interventii. Amandoi duceau vieti independente, fara intrebari, fara explicatii – conta doar ca erau impreuna atunci cand amandoi aveau nevoie de asta. Asa isi dorea ea.

Soneria suna de doua ori – o alta enigma neelucidata. Ea zambeste si isi inclina usor capul catre stanga deschizand usa si poftindu-l in lumina. Era imbracat cu obisnuitul costum negru, cu cravata ravasita – semn ca a avut o zi obositoare. Zambetul ei se ingusteaza. Zilele obositoare atrag dupa ele nopti si mai obositoare. Avea fruntea incretita – parea foarte ingandurat.

“Ce s-a intamplat?”

S-a uitat prin camera si fruntea i s-a latit brusc. Nu a lasat servieta jos, dar s-a inclinat usor catre tocul usii. “Trebuie sa discutam.” Ea si-a indreptat spatele si l-a privit cu nedumerire. Nu mai auzise replica asta pana atunci de la el.

“Ce s-a intamplat?” a repetat ea, pe un ton un pic rastit.

“Trebuie sa incetam.” Vorbele ii erau abrupte. Isi ferea privirea fixand un colt intunecat al camerei. “Chiar acum.”

Era inmarmurita, nu putea sa spuna nimic. Il privea, dorind sa-l faca sa vorbeasca in continuare.

“Am intalnit pe altcineva. De fapt…m-am impacat cu persoana pe care am pierdut-o cu putin timp inainte sa te cunosc pe tine. Am intalnit-o in cadrul unei conferinte, dar atunci nu s-a intamplat nimic intre noi. Am sperat sa fie ceva trecator, dar in cadrul ultimei conferinte am stat de vorba si ne-am apropiat mult. Cred ca avem un viitor impreuna.”

Frazele lui nu aveau sens. Parea urgent, spunea doar esentialul. Vocea ii parea ravasita si se mai simtea si altceva. Mila. Mila si nevoia de a avea un viitor la care a visat, dar si nevoia de a renunta la prezent. Si la ea.

Nu mai poate sa respire. Nu mai poate sa vorbeasca. Il priveste neajutorata, intrebandu-se daca timpul a stat in loc.

Intr-un final, o priveste in ochi pentru o sutime de secunda. In privirea aceea, ochii lui exprimau toata mila de care era el capabil. Nu existau remuscari, nu exista tristete.

S-a intors catre iesire, neavand nevoie de un raspuns. Asa si-au inceput relatia – fara intrebari, fara explicatii. Esti liber sa pleci cand vrei. I-a spus el, atingand-o cu doua degete pe barbie in timp ce se uitau la stele. Nu o sa intreb nimic.

Si acum, iata-l, plecand primul si ea nu avea nicio intrebare pentru el.

Ochii ii tresar si striga dupa el. “Cum o cheama?”

El s-a intors, iar privirea i-a dat un raspuns pe care il stia deja. “Crina”

Usa se tranteste in spatele lui si ea se ghemuieste plangand pe podea. Apoi usa se intredeschide usor si ea isi ridica privirea, intrebandu-se cat timp a trecut si daca nu cumva el s-a intors.

Nu era el. Era o alta figura familiara, aplecata deasupra ei cu ingrijorare. “Ce ai patit?”

Isi privea sotul incercand sa o ridice de jos. Camera se invartea cu totul. O rafala de vant sufla prin usa intredeschisa si stinge toate lumanarile.

Se asterne intunericul.

Ai plecat mult prea devreme, gâzã…cu sute de ani mai devreme.

Advertisements
Comments
8 Responses to “Crini”
  1. nexya says:

    Se spune ca cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul , sunt clipe in care crezi ca ai cate un iepure in fiecare mana ….dar sa poti sa te ocupi de unul ..trebuie sa-l pui jos pe celalalt …trist si adevarat , poate chiar azi la 8 fara 5 minute cineva sa astepte iubirea…fie ea iubire regasita in amant sau amanta …pana nu stii ce inseamna sa inseli ..pana nu stii motivele pt care ai dorit sa faci asta …pana nu inveti pe plielea ta …nu stim decat sa acuzam pe altii..am eu o vorba ..” Nu imi pare rau ca sa terminat , imi pare bine ca am trait asa ceva ” 😀

  2. deea says:

    Nu-mi plac crinii!

  3. lexiehere says:

    Foarte frumos,nu ma asteptam la finalul asta,nu ma asteptam ca ea sa fie casatorita :). Frumos,frumos !

  4. Hapi2233 says:

    Mna ….in afara de “tută” cum sa-i mai zic..?

  5. ionela says:

    ihi…ce ti veni!!!??!?

  6. scorpio72 says:

    Nici mie nu imi plac crinii..imi miros a moarte.
    Cat despre ea..vorba lui Hapi,o tuta! No coment.

  7. Lady says:

    M-am lamurit ca la tine nicio poveste nu are happy-end. Oricum, mi-a placut!

Trackbacks
Check out what others are saying...


Hai, uimeste-ne.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: