Pantoful perfect

Tinand cont de faptul ca n-am baieti pe blog, ma destrabalez si scriu articole mai usor de citit pentru voi. Hai!

Sunteti intotdeauna in cautarea pantofului perfect. Acea pereche unica, cea care combina eleganta, frumusetea si bunul gust, poate si confortul, intr-o anumita masura, in doua bucati de material divin pentru voi, acoperindu-ti piciorul in “petale” si in acelasi timp protejandu-l de noroiul in care calcati zilnic.

Problema e ca pantofii astia perfecti sunt intotdeauna, dar intotdeauna pe raftul de jos.

Unele dintre voi vor cauta aproape toata viata perechea care sa-i completeze “piciorul”. Ceea ce nu realizeaza unele persoane este faptul ca, daca nu colinzi orasul sa-i cauti, nu-ti vor cadea in poala intr-o zi. Poti sa-i gasesti din primele incercari, sau din sute de incercari. Ai de ales daca ii probezi, sau doar te uiti. Ei nu o sa vina la tine.

Asta pentru ca nu exista pantofi perfecti.

Nu da ochii peste cap, asa e, nu exista pantofi perfecti. Citeste mai departe, ooo tu, cititoare rabdatoare ce esti.

Deci te duci la un magazin de firma, acolo unde de obicei privesti doar vitrinele, poate pentru ca pur si simplu nu-ti permiti sau nu concepi ca o pereche de pantofi ar merita atatia bani.  Pasesti usor in magazin, ignori privirea suspicioasa a vanzatoarei si ii fixezi cu privirea. Forma perfecta, ce tocuri, ce material, nu ai mai vazut in viata ta o asemenea minunatie. Te apropii de ei, cu grija, incerci sa nu te incanti prea tare ca poate nu au numarul tau. Te gandesti ca poate era mai bine sa visezi la ei in continuare decat sa realizezi ca nu erau pentru tine.  In sfarsit, iti iei inima in dinti si ii ridici de pe raft. Introduci usor piciorul in el si exclami in gand: Priviti si va minunati! La fix!

Mergi spre oglinda, faci o pirueta, zambesti. Perfect.

Deodata, eticheta cu pretul nu mai conteaza, iubesti pantofii aia, chiar si cutia + toate tampeniile pe care le mai are in ea. Doar gandul ca ii ai in picioare acum te fac sa zambesti, de ce n-ai zambi in fiecare zi?

Asa ca, intr-o zi ai prima ocazie sa porti pantofii cei noi. Te arata mai inalta, mai chic si picioarele tale par ca nu se mai termina. Adori privirile pline de gelozie si dispret ale doamnelor din jur, indrepti spatele, scoti sanii in fata si pasesti agale cu picioarele tale interminabile. In sfarsit i-ai gasit. Ceea ce altele au cautat toata viata lor, tu ai gasit din intamplare. Perechea perfecta.

Dar apoi incepi sa simti o mica arsura in spatele gleznei. Cu fiecare pas facut, incepe sa iti ia usor usor cate un strat de piele. Iti cauzeaza o durere greu de suportat, dar nu imposibil de ignorat. Asa ca incerci sa ignori durerea. Mergi mai departe. Pentru ca ai platit atat de mult pe ei, pentru ca privirea geloasa si dispretuitoare a acelor doamne e intr-adevar de nepretuit. E imposibil sa nu fie pantofii perfecti. Uita-te si tu la ei.

Ore trec si durerea se intensifica. Acel mic punct din spatele gleznei, a devenit acum calcaiul lui Ahile, nu poti sa te gandesti la nimic altceva in afara de asta si abia astepti sa ajungi acasa si sa te descalti.

Alergi desculta ultimii 200 de metri, cu pantofii in mana, cu ochii in lacrimi si ii acuzi. “Cum ati putut sa-mi faceti asta? Am crezut ca ne completam unul pe celalalt!”. Cu ultimele puteri, asezi pantofii inapoi in cutia lor frumoasa si ii impingi cu tristete sub pat.

Sau nu.

Nu exista perechea perfecta.

Ii mai lasi un timp, astepti ca ranile sa se vindece. Ii incerci din nou. Poate doar pentru o ora. Urmatoarea zi, pentru doua ore. Din ce in ce mai mult, in fiecare zi. Incepi sa realizezi ceva. Cel care a facut pantofii, nu se gandea in mod special la picioarele tale cand i-a lucrat. Acum, cu timpul, pantofii se simt altfel. Simti cum pielea ti se aseaza, gentil de data asta, pe picior. Degetele mari nu mai sunt chircite. Exista chiar si putin loc in spatele gleznei, acolo unde te-ai ranit prima oara.

Si acum esti frumoasa, si inalta, si chic, si picioarele tale par sa nu se mai termine.

Si esti fericita.

Incaltata cu perechea perfecta.

Doar ca nu exista perechea perfecta, nu-i asa?

Daca mai era nevoie, tin sa precizez ca nu vorbeam despre pantofi.

Era sa uit:) Am primit cadou un filmulet si ma laud cu el peste tot :))

Multumesc Claudia pentru efortul depus. A iesit super 🙂

Salutari de sub pat…

Advertisements
Comments
17 Responses to “Pantoful perfect”
  1. Desigur ca exista!
    http://hapi2233.wordpress.com/2011/11/07/pantofi-nude-si-nimic-mai-mult/

    Am nevoie de Rehab. I m shoes addicted. Mie imi plac primii din articolul scris de mine., I-am achizitionat intre timp. In poza sunt mai ROZ in realitate au culoarea plamanului.
    Hai ca ai scos la iveala superficiala din mine, congrats Tudor 🙂

  2. dias141 says:

    Dar oare mai e nevoie sa spun ca ne-am dat seama despre ce anume vorbeai tu ?

  3. Chrysab says:

    Problema e alta: pantofi perfecți îți poți face la comandă, special pentru mine, modelul unicat și tot așa, costă destul de mult, dar îi poți obține – la Paris.
    La ce te refereai tu, nici întins pe masa de tortură nu va fi perfect absolut niciodată.
    Hai sa îți spun un banc: o tipă găsește peștișorul de aur care îi spune că are dreptul la o dorință că doar e criză. S-a gândit și i-a arătat harta cu țările arabe si i-a cerut să înceteze războaiele. Peștișorul a răspuns că nu se poate că doar sunt în război de multă vreme și el e doar un amărât de peștișor. S-a mai gândit fata puțin și i-a spus: bine , atunci vreau un tip frumos, între 25 și 30 de ani, peste 1.85 înălțime, constituție atletică, bogat, intelectual, deștept, galant

  4. nexia says:

    Daca e perechea perfecta pentru mine , de ce sa o asez in cutie ? de ce sa astept ca rana sa treaca si sa se vindece ? Mai bine pun un plasture si cu pantofii mei perfecti stau de vorba la pantofar , o sa stie el ce sa faca sa nu ma jeneze , si daca vreau sa ma mandresc ca sunt pantofii mei perfecti , si daca ma simti bine cu ei , o sa-i port , o sa se largeasca putin , o sa fie mai lejer . Frumusetea cere sacrificii 😀 la fel si dragostea .

  5. Pe cand am gasit si eu un subiect ne-lacrimogen……

  6. scorpio72 says:

    Mmmm..de astazi ai mai castigat un cititor…ma rog,imi pare rau ca tot femeie este..:)
    Si inca ceva… eu fac cele mai bune negrese :). Ca sa stii!

  7. claudiahankins says:

    🙂 ma bucur ca ti-a placut

  8. ionela says:

    o comparatie deosebita.si o dahh….ce mult se aseamana cu o pereche de pantofi…chiar asa e..iti place la nebunie, esti indragostita de “pantofi” pana peste cap, treci in fiecare zi prin fata vitrinei..poate poate…mai vezi acei pantofi minunati. iti iei inima in dinti..intri..si poate chiar ii cumperi. iti vin minunat, insa la cele cateva secunde purtat…nu -ti dai seama de ranile ce pot fi provocate..eh..doar sunt cei perfecti nu?..bun..ii porti, te lauzi cu ei…primesti complimente invidioase sau nu…dar fac si rani…sangerande. ..Pui plasture. Ii porti din nou. Cu timpul…se obisnuieste si glezna..si ramane doar o cicatrice…insa…ce ne facem in viata reala…cand perechea de pantofi…face azi o rana, maine o alta si tot asa…nu dorim oare sa o schimbam???

  9. Lady says:

    E genial filmuletul!:d Bravo!

  10. Lady says:

    Reblogged this on mica Lady and commented:
    Bravo Cladudia!

  11. Foarte frumos te-ai folosit de aceasta metafora. Imi place.
    Si filmuletul chiar e haios. Felicitari autoarei.

Hai, uimeste-ne.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: