Copiii

E tot ce mi-am dorit vreodata. Copii. Astazi totusi o sa vorbesc despre o latura pe care am urmarit-o timp de 5 ani intr-o familie foarte apropiata mie si am inteles niste lucruri esentiale, chiar daca n-am copii 🙂

Aceasta familie m-a facut sa nu mai judec niciodata parintii. O faceam inainte, dar acum nu o mai fac. De exemplu cand vezi o mama cu copilul la Mc’Donalds, ratoindu-se la el: “Taci! Gata, nu mai pot!”. Lumea din jur o sa o catalogheze ca pe o mama denaturata. De cele mai multe ori, cei care o catalogheaza nu sunt parinti inca 🙂 . Nu au copii, asta e clar. Cred ca toti parintii din Mc’Donalds se intreaba: “Ce naiba i-a mai spus razgaiatul ala mic saracei femei? Saraca de ea…as vrea sa o pot ajuta.”

Acelasi exemplu il folosesc si pentru situatia urmatoare. Aceeasi femeie cu acelasi copil, in acelasi Mc’Donalds. Femeia e obosita, uda, ca ploua afara, o dor picioarele, toate pungile de cumparaturi imprastiate pe jos in jurul mesei, o durere de cap infernala care nu mai trece, telefonul suna, nu are maini sa raspunda, isi scapa geanta pe jos, evident ca geanta era deschisa si tot continutul se imprastie pe gresie.  Copilul e fericit, mananca Happy Meal. La un moment dat intreaba: “Mama, de ce e cerul albastru?” TACI ODATA SI MANANCA-TI CARTOFII PRAJITI!!! Si te gandesti, ce mama rea. De ce nu-i raspunde copilului? Cand o sa am eu copii, o sa le raspund la toate intrebarile si o sa le deschid mintea la minunile lumii. Ghici ce!!! Vorbesti numai tampenii. Nu poti sa-i raspunzi unui copil la o astfel de intrebare. Ei nu accepta niciun raspuns. Un copil niciodata nu o sa spuna “aaaa, am inteles. ok.” Nu spun asta niciodata! E o avalansa de intrebari! De ce? De ce? De ce? Pana nici nu mai stii cine esti :))

Exemplu:

– De ce nu putem sa mergem afara?

-Pentru ca ploua.

– De ce?

– Aaa..pai…curge apa din cer.

– De ce?

– Pentru ca era intr-un nor si…

– De ce?

– Pai…norii se formeaza cand… sunt…vapori, na!

– De ce?

– Nu stiu. Nu s…nu mai stiu nimic altceva. Asta e tot ce stiu!

– De ce?

– Pentru ca sunt..prost, ok? Sunt prost.

– De ce?

– Pentru ca nu am fost atent la scoala, ok? Am fost la scoala, dar nu eram atent.

– De ce?

– Pentru ca ma drogam!!! Fumam prea multa iarba, ok?

– De ce?

– Pentru ca parintii nu m-au indrumat. I-a durut in cur!

– De ce?

– Pentru ca au facut sex in masina si asa am venit eu pe lume. Si m-au invinuit ca le-am furat tineretea!

– De ce?

– Pentru ca erau imorali, pentru ca nu aveau un scop in viata!

– De ce?

– Ca si eu au avut parinti de rahat. Si tot asa!

– De ce?

– Nu stiu, pentru ca suntem singuri in univers si nimeni nu da doi bani pe noi!

– De ce?

– Pentru ca unele lucruri SUNT si unele NU SUNT!

– De ce?

– Pentru ca lucrurile care nu sunt, NU POT FI si lucrurile care…

– De ce?

– Pentru ca altfel nu ar fi nimic niciodata!!!!!

– De ce?

– PENTRU CA TOTUL ESTE SI NIMIC NU POATE FI DACA NU ESTE SI…

– De ce?

– PENTRU CA DACA NU ESTE, NU AR MAI EXISTA NICI MACAR…

– De ce?

–  TACI ODATA SI MANANCA-TI CARTOFII PRAJITI!!! (Tu ai prins doar fraza asta)

M-am saturat de singuratate…urasc viata asta. Mi-e rau fizic de dorul tau…

 

Advertisements
Comments
11 Responses to “Copiii”
  1. ionela says:

    e firesc sa nu se multumeasca niciodata cu vreun raspuns. Datorita adultilor care nu au uitat sa fie copii, avem azi tehnologiile elaborate…e firesc ca biata femeie sa si piarda cumpatul, insa..poate e si vina ei, caci nu isi organizeaza mai bine timpul..daca tot si_a propus sa duca copilul la Mc,a tunci trb sa o faca pana la capat ..nu e vina lui ca ea are 100 de bagaje…ca tatal lui nu i acolo sa o ajute..si tot asa..nu am copii, si nici nu lansez repede judecati si afirmatii, insa copiii cu siguranta nu _s voinovati pentru situatiile critice cu care se confrunta parintii.poate daca am fi mai atenti si ne_am organiza viata altfel, astfel de situatii ar fi mai rare. Ca sa nu mai zic de bietul copil care pune 1000 de intrebari..e pt ca si doreste sa inteleaga..sa creasca..sa evolueze..sa creeze ceva..chiar daca la nivel inconstient in acel moment..asa ca..haideti sa invatam sa fim si responsabili..my opinion!

  2. nexia says:

    Si copii la fel ca si noi sunt intr-un univers al cunoasterii . Sunt mama , stiu ce inseamna sa auzi zilnic De ce ? Cum ? De unde ? Care ? aveam momenta in care ma rasteam , plictisita de prea multe intrebari banale pentru mine dar de fiecare data am vazut acelasi lucru , acel zambet inocent si acel chip plin de curiozitate dispare in clipa in care zici NU STIU , LASA-MA !…si am remarcat ca copii inteleg mai bine decat oamenii mari . Acum zic :” Discutia este mai complexa si sunt obosita acum , o sa discutam si despre asta . ” curios ca nu uita niciodata ca avem ceva de lamurit , vine peste 2 zile cu intrebarea :” Anca ( ca nu-mi zice mama) azi imi zici de ce pamantul este rotund ?” se vede de la o posta un copil lamurit la intrebarile lui si unul la care i-se raspunde cu Nu stiu !

  3. Sunt…copii si copii 🙂
    Desigur ca te obosesc la un moment dat, si un catel te oboseste, dar cum spune si Nexia – ei se afla intr-o calatorie a cunoasterii.
    Nu m-au obosit niciodata intrebarile nepotelei. Nici nu prea m-am gandit ca nu am ce sa ii raspund. Si apoi…..majoritatea inteleg cand le spui ca acum nu ai chef, esti obosit si o sa le explici altadata
    Bine, mofturile le exclud……toti copii au momentele lor, in care eventual te scor din sarite. Eu zic ca e bine cand te limitezi la a-i spune sa-si pape cartofii prajiti.
    O problema ar fi atunci cand ii torni in cap maioneza ca nu ii mai suporti intrebarile :))

    Frumoasa melodie. De fapt, frumoasa voce, …

  4. Sublim dialogul, chiar zilele astea am mers cu un copil cu masina dupa o zi lunga si obositoare; amandoi stateam in spate. M-a intrebat ce e in stanga? (pe geam) Am spus: Gardul; Ce e in dreapta? Ma uit: Alt gard. m-a mai intrebat de vreo 5 ori acelasi lucru, am incercat sa variez raspunsurile dar in afara de garduri si copaci nu vedeam nimic; dupa care, a luat o masinuta si a inceput sa ma intrebe pe unde poate sa plimbe masina. Pe aici? Da. Pe aici? Da. Pe aici? Da. Pe aici? Da. Pe aici? Da. Pe aici? Da. si tot asa pana am coborat din masina… Tot respectul pentru parinti!

  5. ioniboni says:

    Si eu mi-am terminat parintii psihic intrebandu-i ” de ce Arcul de Triumf nu este frumos.” Nu stiu de ce ,dar chiar nu vad nimic frumos la el…Si ultimul raspuns al mamei m-a linistit…A fost frumos cand era tanar,acum batran nu mai poate fi frumos,pentru ca mosnegii nu sunt frumosi:|

  6. deea says:

    era astazi o maimutica cu mama ei in carrefour si era incredibila, mi-am amintit de articolul tau…era ceva de genul ” mami, staai, pe copii parinti lor ii tin de mana, sa nu se rataceasca”; mama:” hai odata”, vroia un ou de ciocolata:D

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Tudor  Soseono Like this:LikeBe the first to like this post. This entry was posted in De la bunica mea […]

  2. […] Vacitim  NoapteBunaCopii  LunaPatrata  AndraPavel  Mada  Icepick  MesterulManole  Catalina  PerfectDevil  Convietuire  Gabriela  Paul  Dias  Naomikko Tudor  Soseono […]

  3. […] Naomikko Tudor  Soseono  UnBlogCiudat  Allexya  UnBazarSentimental […]



Hai, uimeste-ne.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: