Mânie

Reactia primilor cititori este identica cu cea a apropiatilor dupa prima mea incercare. N-am reusit in cele 5 incercari sa conving pe cineva ca, pentru mine, asta e solutia. Intotdeauna se gasesc alte solutii mult mai convenabile, iar azi o sa dezbat (de unul singur, ca nu vb cu voi pe blog) subiectul asta.

Doar ca sa ne facem intelesi, nu promovez sinuciderea in niciun fel. Este un act grotesc, dupa parerea mea, un act care lasa niste urme adanci in sufletul apropiatilor si eu stiu ca, in afara de mine, majoritatea celor care citesc acest blog au si apropiati. Pe langa asta, e dureros, e periculos , e impotriva religiei (asta pentru credinciosi) si, intr-adevar, in cele mai multe cazuri exista solutii mult mai bune. Se spune ca peste 90% din cei care aleg ca metoda de sinucidere saltul in gol, se razgandesc in aer si gasesc o solutie geniala pe care probabil nu o mai pot aplica in caz ca supravietuiesc, din cauza ranilor cauzate de impactul cu solul. Deci nu, nu recomand sinuciderea in niciun fel, e o mare prostie daca incercati voi. Eu sunt nebun, am 2 dungi rosii pe cartea de identitate…sau 3…merg la psiholog, iau xanax, vorbesc prostii aici.

In fine, am facut o introducere mai mare decat articolul care urmeaza, cred. Ideea era ca pentru mine solutiile s-au ivit intre aceste sinucideri, toate fiind de fapt apa de ploaie, fulgi de zapada stransi in pumn, sau bani dati pe bilete de loterie. Viata mi-a facut farse, iar incapatanarea mea de om prost m-a adus pana aici. Am trecut prin asta de multe ori, exact prin perioada in care sunt acum, stiu exact cum ar evolua lucrurile, desi de fiecare data am incercat sa fac altfel ca sa nu mai patesc la fel. Se pare ca e un singur drum, iar popasurile mele semestriale nu au avut efect.

Am mers din rau in mai rau, incetul cu incetul am pierdut aproape tot, iar daca ar fi sa o iau de la inceput, as munci ani de zile ca sa ajung in puctul in care am decis sa ma sinucid prima oara. De acolo nu am nicio garantie ca nu o sa se inrautateasca din nou situatia, asta daca ajung pana acolo, situatia fiindu-mi potrivnica in acest moment.

Mi-e foarte greu sa vorbesc fara subiect si totusi sa gasesc o modalitate de a da un sens ideii de sinucidere. Nu incerc sa va scutesc de detaliile legate de motivul sinuciderii mele, vreau doar sa nu ma mai priveasca nimeni cu mila. Exista acest risc chiar si asa, mila nebunului, mila omului incapatanat si prost.

Cred ca oricine ar gasi sinuciderea ca pe o solutie intr-o anumita situatie. Sa dam si un exemplu macabru (bat in lemn):

Te sui cu familia in masina sa mergi spre munte. Ai un accident in care esti singurul supravietuitor, dar ramai paralizat de la gat in jos. Rudele refuza sa te ajute, ajungi intr-o unitate de primire, apoi esti mutat intr-un fel de azil in care esti batjocorit de angajatii platiti prost. Traiesti in conditii mizere, nu vorbeste nimeni cu tine, nu auzi muzica, nu vezi nici macar lumina soarelui din cauza faptului ca a ta camera nu are geam. Esti condamnat sa faci asta toata viata, te vor mentine in viata, dar atat. Ti se propune totusi sa alegi sinuciderea asistata (eutanasierea), intr-un mod cat se poate de uman. Accepti?

Am dramatizat un pic, dar vroiam doar sa dau exemplu de o situatie in care o mare parte din persoane ar spune da. E, inchipuiti-va doar ca, pentru mine, situatia de mai sus se transpune in situatia de acum, intr-un fel. Chiar daca pot sa fac mai multe decat ce facea cel din camera fara fereastra, nu o fac pentru ca nu-mi mai doresc asta. Situatia asta imi accentueaza starile, modul meu de viata a esuat, planurile mele s-au dus pâinii de suflet, visurile mele s-au spulberat in bucati atat de mici incat nu mai pot fi vazute cu ochiul liber. Tot ceea ce eu intelegeam prin fericire s-a transformat in dezamagire, tristete, urã si auto-blestem.

Nu dati vina pe mine pentru aceste cuvinte, dati vina pe medicii de la serviciul primire urgente din Constanta. Din pacate, sunt niste profesionisti.

P.S: Dedicatie pentru Nana, persoana care-mi sugera sa invat sa cant la un instrument 🙂

Advertisements
Comments
2 Responses to “Mânie”
  1. icoană cu picioare lungi says:

    te rog, Nana. frumos.. adica na, inca zambesc.

Hai, uimeste-ne.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: